Efectele jocurilor video asupra creierului.
Potrivit unui studiu realizat de NPD Group, o firmă globală de cercetare a pieței, 9 din 10 copii joacă jocuri video. Adică 64 de milioane de copii – iar unii dintre ei folosesc tastatura sau smartphone-ul înainte de a putea să spuna o propoziție simpla. Mulți cercetători afirma că jocurile excesive înainte de 21 sau 22 de ani pot reconfigura fizic creierul.
Oamenii de stiinta din China au efectuat studii de imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) pe creierul a 18 studenți care au petrecut în medie 10 ore pe zi online, jucând în primul rând jocuri precum World of Warcraft. În comparație cu un grup de control care a petrecut mai puțin de două ore pe zi online, cei care jucau au avut activa mai puțină materie cenușie (partea cognitiva a creierului).
Încă de la începutul anilor 1990, oamenii de știință au avertizat că, deoarece jocurile video stimulează doar regiunile creierului care controlează vederea și mișcarea, alte părți ale minții responsabile de comportament, emoție și învățare se dezvolta mai putin, spre zero.
Un studiu publicat în revista științifică Nature în 1998 a arătat că in timpul jocului video se eliberează neurotransmițătorul dopamină. Cantitatea de dopamină eliberată în timpul jocurilor video a fost similară cu cea observată după injectarea intravenoasă a stimulentelor amfetamină sau metilfenidat.
In ciuda dovezilor tot mai mari despre impactul cognitiv, comportamental și neurochimic al jocurilor virtuale, conceptul de dependență de jocuri (online sau nu) este dificil de definit. Intre o tulburare psihiatrică distinctă, în timp ce alții cred că poate face parte dintr-un anumit tip de tulburare psihiatrică. Versiunea actuală a Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale, DSM-V, afirmă că trebuie făcute mai multe cercetări înainte ca „Tulburarea de jocuri pe internet” să poată fi inclusă în mod oficial.
Cu toate acestea, experții raman de acord că jocurile au calități care creează dependență. Creierul uman este conectat să tânjească dupa satisfactie instantanee, ritm rapid și imprevizibilitate. Toate aceste nevoi sunt implinite in jocurile video.
„Jucarea jocurilor video inundă centrul plăcerii al creierului cu dopamină”, spune David Greenfield, Ph.D., fondator al Centrului pentru Internet și Dependență de Tehnologie și profesor clinic asistent de psihiatrie la Universitatea din Connecticut School of Medicine. Asta le dă jucătorilor o stare de agitatie/hipervigilenta, dar doar temporar. Cind nivelul de dopamină este pe plus, creierul primește mesajul de a produce mai puțin din acest neurotransmițător critic. Rezultatul final: jucătorii ajung sa aibe o cantitate redusă de dopamină. Similar, cantitatea de dopamina va scadea in conditiile privarii de joc, ceea ce va face ca adolescenții dependenți sa prezente probleme de comportament, simptome de sevraj și agresivitate, potrivit dr. Greenfield.
Dar exista si o parte buna, jocurile video pot ajuta creierul în mai multe moduri, cum ar fi o percepție vizuală îmbunătățită, o capacitate îmbunătățită de a comuta între sarcini și o mai bună procesare a informațiilor. „Într-un fel, modelul jocului video este genial”, spune Judy Willis, MD, neurolog, educator și membru al Academiei Americane de Neurologie (AAN) cu sediul în Santa Barbara, CA. „Poate furniza informații creierului într-un mod care maximizează învățarea”, spune ea.
Creierul în curs de dezvoltare si jocurile video
Jocurile video sunt concepute cu o structură de recompense care este complet imprevizibilă. Tensiunea de a ști că ai putea înscrie (sau a omora un personaj), dar a nu ști exact când, te ține în alerta , deci in joc. „Este exact aceeași structură de recompense ca o mașină de slot”, spune Dr. Greenfield. Jucătorul își dezvoltă o credință de nezdruncinat, după un timp, că „aceasta va fi momentul în care va da lovitura cea mare”.
Creierul tău in contextul jocurilor: dovezi experimentale
Pentru creierul în curs de dezvoltare al unui adolescent, care este impresionabil, exista o atractie puternica spre noutatea si versatilitate adusa de jocuri. „Cortexul prefrontal – locul judecății, luării deciziilor și controlului impulsurilor – suferă o reorganizare majoră în timpul adolescenței”, explică Tom A. Hummer, Ph.D., profesor asistent de cercetare în cadrul departamentului de psihiatrie de la Indiana University School of Medicine, în Indianapolis. Acest centru de control executiv este esențial pentru cântărirea riscurilor și recompenselor și pentru a pune frâna urmăririi recompenselor imediate (cum ar fi jocurile de noroc) în favoarea unor obiective mai adaptative pe termen lung (cum ar fi testul de chimie de săptămâna viitoare).
Creierele unor tinerii adulți de sex masculin care au jucat un joc video violent timp de 2 săptămâni, au avut o activitate mai scăzută în zone importante ale creierului în timp ce încercau să-și controleze comportamentul, comparativ cu cei care nu au jucat niciun joc video.
Această regiune a creierului nu atinge capacitatea maximă până la vârsta de 25 sau 30 de ani, ceea ce poate explica de ce tinerii sunt mai predispuși să petreaca ore de joacă, ignorând nevoile de bază precum hrana, somnul și igiena. Fără lobi frontali maturi de care să se folosească, copii și adolescenții sunt mai puțin capabili să cântărească consecințele negative și să reducă comportamentul potențial dăunător, cum ar fi jocurile video excesive, care afectează și dezvoltarea lobului frontal.
Jocurile video violente sunt îngrijoratoare pentru mulți experți. Într-un studiu pe 45 de adolescenți, jocul de jocuri video violente pentru doar 30 de minute a scăzut imediat activitatea în regiunile prefrontale ale creierului, comparativ cu cei care au participat la un joc non-violent. Cercetările anterioare au arătat că doar 10-20 de minute de jocuri violente au crescut activitatea în regiunile creierului asociate cu excitare, anxietate și reacție emoțională, reducând în același timp activitatea în lobii frontali asociati cu reglarea emoțiilor și controlul executiv.
Eliberarea de dopamină care vine de la jocuri este atât de puternică, spun cercetătorii, încât aproape că poate închide regiunile prefrontale. Acesta este unul dintre motivele pentru care jucătorii pot juca 18 ore consecutive. „Copiii se aruncă în fața unui computer și vor sta acolo timp de 8, 10, 25, 36 de ore”, spune Dr. Greenfield.
Pentru copiii care se simt ca niște proscriși sociali, excelarea în lumea jocurilor de noroc le poate oferi un sentiment de măiestrie și încredere care lipsește din viața lor reală. „Când devii unul dintre cei mai buni jucători într-un joc precum World of Warcraft, zeci de mii de jucători sunt în esență sub tine, așa că devii ca un zeu virtual”, explică Dr. Greenfield
Creierul care învață din jocuri
Practicarea repetitivă a oricărui lucru schimbă fizic creierul. In timp și cu efortul depus, devii expert in sarcina specifică pe care o exersezi, fie că este să tragi în inamic într-un joc video, sau să faci un sport. Acele acțiuni și gânduri repetitive stimulează conexiunile dintre celulele creierului, creând noi căi neuronale între diferite părți ale creierului tău. Cu cât practici mai mult o anumită activitate, cu atât calea neuronală devine mai puternică. Aceasta este baza structurală a învățării.
„Daca nu il folosesti, se atrofiaza” se aplică nu doar mușchilor corpului, ci și creierului. Căile neuronale care nu sunt utilizate în cele din urmă se atrofiaza si dispar.
La începutul anilor 2000, majoritatea cercetărilor au sugerat că antrenamentul perceptiv și cognitiv era foarte specific sarcinii în cauză. Aceasta este una dintre problemele multor instrumente de antrenament a creierului: este ușor pentru oameni să îmbunătățească mini-sarcinile individuale care le sunt date – de exemplu, aranjarea unei liste în ordine alfabetică sau completarea unui puzzle de cuvinte încrucișate – dar acele sarcini nu se traduc întotdeauna. într-o gândire mai bună în general. Jocurile video par să difere de alte tipuri de antrenament a creierului.
„Spre deosebire de alte instrumente de antrenament a creierului, jocurile video activează centrele de recompensă, făcând creierul mai receptiv la schimbare”, explică C. Shawn Green, Ph.D., profesor asistent de psihologie la Universitatea Wisconsin-Madison.
Jocurile video de acțiune îmbunătățesc capacitățile vizuale, cum ar fi urmărirea mai multor obiecte, rotirea mentală a obiectelor și stocarea și manipularea acestora în centrele de memorie ale creierului. Acest lucru este valabil chiar și pentru cele mai defăimate jocuri de acțiune și divertisment. Astfel de jocuri necesită ca jucătorii să se gândească la o strategie generală, să îndeplinească mai multe sarcini simultan și să ia decizii care au atât un impact imediat, cât și pe termen lung. „Asta este foarte asemănător cu multi-tasking-ul inerent în majoritatea locurilor de muncă de astăzi”, spune dr. Willis. „Acești tineri pot fi mai bine pregătiți pentru a comuta cu ușurință între sarcini, pentru a se adapta la informații noi și pentru a-și modifica strategia pe măsură ce apar noi stimuli/sarcini.”
Aceste abilități sunt utile, desigur, dar exersate în exces pot deveni și probleme. La urma urmei, atunci când copiii devin atât de obișnuiți cu multi-tasking și procesarea simultană a cantităților mari de informații, pot avea probleme în a se concentra pe o prelegere într-o clasă. Asa apare hiperactivitatea si deficitul de atentie.
Creierul este vulnerabil în jocurile video
Însăși natura jocurilor de acțiune-divertisment nu atrage doar tinerii cu probleme de concentrare, atenție și furie (în special în cazul jocurilor violente), de asemenea, se întăresc aceste comportamente negative.
În timp ce o serie de companii au încercat să creeze jocuri benefice pentru copiii cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), acestea au avut un succes limitat. „Este dificil să faci jocuri care să fie incitante pentru copiii care au probleme de atenție, dar nu atât de incitante încât jocul să întărească comportamentele asemănătoare ADHD”, spune dr. Hummer.
În schimb, copiii cu ADHD joacă adesea jocuri video de acțiune pentru a-și inunda simțurile cu stimulare vizuală, provocări motorii și recompense imediate. În acest mediu, creierul ADHD funcționează într-un mod care permite acestor copii să se concentreze, atât de mult încât nu prezintă simptome, cum ar fi distractibilitatea, în timpul jocurilor.
„Una dintre marile probleme din perspectiva tratamentului este: cum îi spui unui copil care a condus lumea online și a experimentat grade mari de input senzorial să funcționeze în lumea reală, ceea ce comparativ, nu este foarte interesant?” spune dr. Greenfield.
Miza poate fi mai mare pentru un copil cu furie și probleme de comportament care își găsește alinare în jocurile video violente. În timp ce experții in jocuri virtuale nu sunt de acord cu privire la impactul pe care îl au jocurile violente asupra comportamentului violent real, cercetările arată o legătură între jocul violent și gândurile și un comportamentul agresiv.
Pentru un copil care are o personalitate agresivă este o problemă, deoarece jocurile video răsplătesc acele tendințe agresive. De fapt, două studii separate au aratat că jucatul unui joc video violent timp de doar 10-20 de minute a crescut gândurile agresive, în comparație cu cei care au jucat jocuri nonviolente.
Cu toate acestea, nu toate jocurile sunt la fel – și reacția fiecărei persoane la acele jocuri este, de asemenea, diferită. „A întreba care sunt efectele jocurilor video este ca și cum ai întreba care sunt efectele consumului de alimente”, spune dr. Hummer. „Diferitele jocuri fac lucruri diferite. Ele pot avea beneficii sau daune, ca urmare la ceea ce te uiți.”
La vârsta de 17 ani, Anthony Rosner din Londra, Anglia, a fost un erou în comunitatea jucatorilor online din World of Warcraft. A construit imperii, a condus raiduri și s-a scufundat într-o lume fantastică care aparent i-a îndeplinit toate nevoile. Între timp, viața lui reală a fost practic inexistentă. Și-a neglijat școala, relațiile, sănătatea și igiena.
„Nu am avut niciodată prieteni adevărați. M-am îngrășat, am devenit leneș și mi-am petrecut aproape tot timpul in fata computerulu, jucandu-ma până la 18 ore pe zi, în fiecare zi, timp de aproape doi ani’’ spune Rosner
Anthony Rosner a jucat World of Warcraft până la 18 ore pe zi timp de aproape doi ani. În cele din urmă, a reușit să-și lase alter ego-ul Sevrin să plece spre apus.
„Am creat un Paladin Elf de Sânge numit Sevrin, mi-am înființat propria breaslă — QT Yacht Club — și l-am tratat ca pe o slujbă cu normă întreagă, întreținând site-ul web, recrutând noi jucători și organizând și conducând raiduri”, spune Rosner, care a atins rapid statutul de celebritate în comunitatea jucatorilor. „Oameni pe care nu îi cunoșteam îmi trimiteau mesaje și îmi spuneau cât de uimitor sunt. Era complet opusul a ceea ce aveam în viața reală”. Asa s-a intamplat ca World of Warcraft a avut întâietate față de orice altceva.
Anthony Rosner și-a confruntat dependența de jocuri și a transformat-o în subiect pentru două filme documentare care îi ajută pe alții să înțeleagă problema și cum să o rezolve.
Pentru Rosner, jocurile au fost dăunătoare. Notele lui au avut de suferit, a ratat temele și aproape că nu a reușit să finalizeze primul an de facultate. ,,eram la facultate, în sfârșit puteam să-mi implinesc visul de a deveni regizor de film iar mie nu imi mai pasa”, spune el. I s-au oferit două opțiuni: să finalizeze toate eseurile pentru primul an într-un interval de trei săptămâni, sau să repete primul an. „Nu am vrut să pierd anul scolar sau sa imi dezamagesc părinții, așa că am dezinstalat World of Warcraft și m-am concentrat pe invatat”, spune el.
După ce a renuntat de joc, Rosner a găsit alte surse de plăcere. S-a înscris la o sală de sport, a început să facă DJ la facultate și a devenit mult mai activ din punct de vedere social. „Nu îmi venea să cred la ce renuntasem pana atunci, cat pierdusem”, spune el.
În mod ironic, World of Warcraft l-a determinat pe Rosner să-și realizeze visul de a face filme. Documentarul său, IRL — In Real Life(https://www.youtube.com/watch?v=jrKjNwejhfg ) , prezintă aventurile sale cu Sevrin și cum a învățat să se elibereze de jocuri. Peste 1 milion de oameni din întreaga lume i-au vizionat filmul, care poate fi vizionat pe YouTube. A fost prezentat la festivaluri de film, la TV și în ziare și reviste.
Astăzi, jocurile sunt doar o formă de divertisment pentru Rosner. Ba chiar joacă World of Warcraft ocazional. Dar jocurile nu-i mai controlează viața. „Oamenii încă întreabă despre personajul meu, Sevrin”, spune Rosner, „dar mi-am dat seama că viata reala este mult mai plină de satisfacții decat jocurile”.
Semne de avertizare pot indica o problemă:
– Petrece timp excesiv pe computer.
– Devine defensiv atunci când sunt implicati in jocuri.
– Pierde noțiunea timpului.
– Prefera să petreca mai mult timp la computer/smartphon decât cu prietenii sau familia.
– Pierde interesului pentru activitățile sau hobby-urile importante anterior.
– Devine izolat social, capricios sau iritabil.
-Stabilirea unei noi vieți cu prietenii online.
-Neglijeza temele școlare și munceste doar pentru a obține note acceptabile.
-Cheltuieste bani pe activități inexplicabile.
-Încearca sa ascunda activitatile virtuale de joc.
Un ghid pentru părinți, cateva sfaturi:
Având în vedere știrile despre jocurile video care transformă copiii în bătăuși – sau deconectati de la ei insisi– și un număr tot mai mare de experți care avertizează despre pericolele petrecerii unui timp prea lung in fata ecranului, Ati putea fi tentanti să interziceti computerele și smartphone-urile. Nu! spun experții.
Dacă interziceți jocul, veți pierde orice oportunitate de a influența comportamentul copiilor dvs. O abordare mai bună: joacă-te cu ei, spune Judy Willis, M.D., un neurolog și membru al Academiei Americane de Neurologie cu sediul în Santa Barbara, CA, care sugerează să începi cu jocuri educaționale online gratuite.
Cheia pentru a vă asigura că copiii dumneavoastră au o relație sănătoasă cu jocurile video (și, da, există așa ceva) înseamnă să vă asigurați că profită de experiențe plăcute în afara acestor jocuri.
Potrivit lui David Greenfield, Ph.D., fondator al Centrului pentru Internet și Dependență de Tehnologie și profesor clinic asistent de psihiatrie la Facultatea de Medicină de la Universitatea din Connecticut, 80% din timpul pe care un copil îl petrece pe computer nu are nimic de ce face cu invatamantul. Acordați atenție la amplasarea computerelor, smartphone-urilor și a altor dispozitive de jocuri, amplasati-le într-o locație centrală – și nu în spatele ușilor închise – asta vă va permite să le monitorizați activitățile. Aflați cum să verificați istoricul căutărilor computerului pentru a verifica ceea ce au făcut copiii dvs. pe Internet.
Stabiliți – și aplicați – limite pentru timpul petrecut pe ecran
„Copiii sunt adesea incapabili să judece cu acuratețe timpul petrecut jucând. Mai mult, sunt ,,momiti’’ în mod inconștient să rămână în joc”, spune Dr. Greenfield, care recomandă nu mai mult de una sau două ore de timp pe ecran în timpul săptămânii. Profitarea de firewall-uri, limite electronice și blocaje pe telefoane mobile și site-uri de internet poate fi de ajutor.
Începeți să vorbiți cu ei
Discutați de la început cu copiii dvs. despre utilizarea internetului și jocurile. Stabiliți așteptări clare pentru a le ajuta să le îndreptați într-o direcție sănătoasă înainte de a începe o problemă. Comunicarea nu înseamnă neapărat o discuție oficială. Mai degrabă, este vorba despre a-i oferi copilului tău oportunitatea de a-și împărtăși interesele și experiențele cu tine.
Cunoaste-ti-va copilul
Dacă copilul tău se descurcă bine în lumea reală, participând la școală, sport și activități sociale, atunci limitarea jocului poate să nu fie la fel de importantă. Cheia, spun experții, este să mențină prezenți în viața lor și să fie conștienți de interesele și activitățile lor. Pe de altă parte, dacă aveți un copil care are deja probleme de furie, limitați jocurile violente, sugerează Tom A. Hummer, Ph.D., profesor asistent de cercetare la departamentul de psihiatrie de la Indiana University School of Medicine din Indianapolis.
Obtine-ti ajutor
Pentru unii tineri, jocurile devin o obsesie irezistibilă. Dacă copilul dumneavoastră dă semne de dependență de jocuri video, este disponibil ajutor. Opțiunile de tratament variază de la terapie ambulatorie limitată la școli-internat rezidențiale intensive și programe de internare.
gandulmeudebucurie 